BIBLIOTECA MILITARĂ NAȚIONALĂ

25 Mai 2020 - 160 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA BIBLIOTECII MILITARE NAȚIONALE


Instituţie decorată cu ordinul "Meritul Cultural" în grad de "Comandor" (2004), şi respectiv de "Mare Ofiţer" (2010), precum şi cu "Emblema de onoare a Armatei României" (2010), Medalia Comemorativă "Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului" 2019.



Adresa
: B-dul Regina Elisabeta nr. 24, sector 5 Bucureşti România


Telefon/Fax
: +40(0)21/314 78 01


E-mail
: bibliotecamilitara@yahoo.com


Web site
:

Directorul Bibliotecii Militare Naţionale:

Colonel (r) dr. ing. Constantin-Alexandru MIHALCEA


Volume legate
: 220.000

Abonamente la publicaţii periodice româneşti şi străine: 46

Servicii oferite:
Acces direct

•Împrumut şi schimb interbibliotecar prin intermediul Bibliotecii Naţionale a României

•Elaborarea de materiale infodocumentare în domeniul biblioteconomie şi ştiinţa informării

•Organizarea de cursuri şi convocări de pregătire profesională cu bibliotecarii din Armata României

•Redactarea şi tipărirea de publicaţii proprii, difuzate pentru informarea structurilor din Ministerul Apărării naţionale


Afiliere: membru titular al Comitetului Tehnic 229 (biblioteconomie, informare şi documentare) din cadrul Asociaţiei de Standardizare din România






Biblioteca Militară Naţională

- Tradiţie şi actualitate -


Biblioteca Militară Naţională este instituţie militară, cultural-ştiinţifică şi educaţională de interes naţional, care aplică, în domeniul său de responsabilitate, strategia Ministerului Apărării Naţionale privind conceperea, organizarea şi gestionarea activităţii biblioteconomice în armată, asigurând cu predilecţie serviciile de informare şi documentare pentru toţi cei interesaţi de aria sa de patrimoniu. Păstrătoare a tradiţiilor de cultură scrisă acumulate de Armata Română începând cu anul 1860, instituţia contribuie, prin modalităţi specifice de acţiune, la realizarea politicii de transparenţă a Ministerului Apărării Naţionale, la gestionarea imaginii publice a armatei pe plan intern şi internaţional, precum şi la relaţionarea organismului militar românesc cu societatea civilă.


Zi de referinţă în istoria îndelungată şi prestigioasă a Bibliotecii Militare Naţionale, 25 mai 1860 reprezintă data la care, prin Ordinul de zi pe toată Oastea, nr.93, ministrul de război, colonelul, mai târziu generalul, Ioan Emanoil Florescu, având în vedere marea dezvoltare pe care urma să o ia Biblioteca Ministerului de Război şi simţind, totodată, „de a sa datorie a întocmi îngrijirea şi controlul” acesteia, fixează o serie de măsuri care să confere un caracter profesional superior activităţii noii instituţii, în care „orice ofiţer /…/ are dreptul de a consulta cărţi”. Peste câteva zile, la 13 iunie 1860, în Ordinul de Înfiinţare, se precizează că „în viitor bibliotecile Ministerului de Război şi a Şcoalei Militare nu vor forma decât una şi aceiaşi”, urmând ca „şcoala militară îndată va preda cărţile ştiinţifice ce cuprinde biblioteca sa” custodelui – sublocotenentul Grigore Panaiotescu (Cantili) din Statul Major General – „rânduit întru aceasta” prin actul precedent, iar „aceste biblioteci întrunite se vor ataşa la Statul Major General”, pentru „cumpărătoarea de cărţi” şi „abonament la jurnale” alocându-se suma de 40 000 lei.[1]
  Măsurile menţionate nu sunt altceva decât aplicarea în structurile organismului militar, aflat în plin proces de transformare şi modernizare, a ideii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, corespunzător căreia „în educaţia poporului, bine condusă, se află cele mai bune garanţii de ordine, de progres şi de patriotism luminat”[2]. În exprimarea lui Ioan Emanoil Florescu, nobilul deziderat capătă valenţe care, şi astăzi, sunt de o certă valoare şi actualitate: „Instrucţia oastei este cel mai principal (sic! – n.n.) element care poate pune o armată pe piciorul dorit”, acela de a pregăti luptători gata de „a păstra independenţa ţărei, obţinută cu sângele cel mai preţios al poporului nostru”.[3]

 

Pentru noua Bibliotecă a Ministerului de Război, această apreciere, având funcţie de cerinţă principală, a constituit suportul dezvoltării, al „înfloririi” ei permanente, întrucât, „după trebuinţă”, „s-au cumpărat neîncetat uvraje” – „cele mai neapărate la stadiul noilor organizări ce s-au introdus în oaste” –, în fapt volumele cele mai „renumite, tratând despre sciinţa, arta şi istoria militară”, aşa cum se menţionează într-un important articol care, la doar patru ani de la înfiinţarea instituţiei, relevă istoricul şi organizarea acesteia, dar mai ales readuce în actualitate ideea necesităţii şi utilităţii ei atât pentru ofiţerii de la nivelurile superioare ale comenzii (pentru care biblioteca constituie nu „numai un ajutor spre a-l pune în stare să depăşească singur în studiul cunoştinţelor ce trebuie să dobândească”, ci şi unul menit a-i înlesni contactul cu cărţile necesare spre „a răspândi astfel instrucţia în corpuri”), cât şi pentru aceia care îşi desfăşurau activitatea în alte garnizoane din ţară, unde acuitatea înfiinţării de biblioteci se simţea dincolo de orice alt considerent[4]. Sau cum spunea, cu peste şapte decenii mai târziu, un alt iubitor al cărţii: „Ofiţerul e un om de arme, de câmp, de luptă. În domeniul cărţii el are nevoie de textele cari în timp de pace îi dau în mic atmosfera de război, pentru care se pregăteşte pe el şi pe ai lui în vederea jertfei supreme”[5]. Acestor achiziţii şi abonamente trebuie să le adăugăm numeroasele donaţii făcute în timp de mulţi dintre beneficiarii bibliotecii – ofiţeri cu dragoste de carte –, între care îi putem enumera pe generalii Al. Tell, Gh. Gheorghiu, C. Vârtejanu, Iacob Teclu, V. Stănculescu, Gh. Cernat ş.a. 

Martore ale acestei spectaculoase creşteri cantitative şi calitative a volumului colecţiilor sale sunt, până la sfârşitul veacului al XIX-lea, cataloagele bibliotecii, tipărite în anii 1867, 1877 şi 1898 şi organizate în conformitate cu conceptele biblioteconomice ale vremii, după modelul celor din Franţa şi Belgia.

Aceste cataloage, sub formă de volum, ca şi cele de astăzi, pe fişe sau în format electronic, aduc cea mai vie mărturie asupra fondului de publicaţii: lucrări de referinţă (celebra cronică polonă a lui Martin Cromer, tipărită la Basel, în 1555, câteva volume ale colecţiei istorice Theatrum europaeum, scoase la Frankfurt am Main, între anii 1662 şi 1717, Analele cronicarului bizantin Ioan Zonaras, într-o ediţie veneţiană din 1729, cele 19 tomuri de opere postume ale regelui Prusiei, Frederic al II-lea, apărute la 1789 la Amsterdam ş.a.), primele regulamente militare româneşti tipărite, unele în tipografia lui Ioan Heliade Rădulescu, altele în cea a Colegiului Sf. Sava, un Regulament Organic, având aplicată ştampila primei biblioteci militare româneşti, cea înfiinţată la Iaşi, în 1845, de Dimitrie Sturdza, lucrările elitei gândirii militare româneşti – G. Adrian, Al. Averescu, Fl. Ţenescu, I. Sichitiu etc. –, alte volume tot atât de importante, precum balanţe militare, anuare SIPRI, dicţionare, enciclopedii de profil etc.

Tot după astfel de modele ilustre s-au redactat şi regulamentele de funcţionare a instituţiei, epocă făcând cel elaborat în 1898 de istoricul Nicolae Densuşianu, director al bibliotecii în perioada 1884-1911, valabil până în anii '30 ai veacului trecut[6].

 

Pornind de la această realitate – fonduri de publicaţii adecvate orizontului de aşteptare al sistemului militar, organizare ştiinţifică modernă, recunoaştere pe plan naţional şi internaţional etc. –, Bibliotecii Militare Naţionale i-a fost conferit un meritat statut de instituţie de interes naţional prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr.14/2001, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale şi, ulterior, prin Legea nr.346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării (art.47, pct.4), modificată cu Legea nr. 167/2017, faptul fiind consemnat inclusiv în Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.23/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind funcționarea bibliotecilor în Armata României (art. 6). 

Dar „înflorirea” Bibliotecii Ministerului de Război nu s-a manifestat doar în interiorul ei; instituţia s-a dezvoltat în armonie cu edificarea în timp a unui adevărat sistem, ce-şi păstrează valabilitatea până azi, de biblioteci în întreaga structură militară naţională[7]. Astfel, au început să fiinţeze aşezăminte asemănătoare în diferite garnizoane, la corpurile de trupă (prima fiind cea de la Craiova, din 1865[8]), la cercuri militare[9] şi la şcolile militare (inclusiv, începând cu anul 1889, la Şcoala Superioară de Război[10]).

Din păcate, vicisitudinile istoriei şi-au pus o amprentă, de multe ori, nefericită şi pe activitatea bibliotecilor din armată, inclusiv pe cea a instituţiei noastre. În timpul primului război mondial şi în perioada imediat următoare, asistăm la o evidentă criză datorată rapturilor fondurilor de publicaţii, distrugerii clădirilor şi, mai apoi, micşorării drastice a alocaţiilor bugetare, care au devenit insuficiente pentru o dezvoltare a colecţiilor în conformitate cu nevoile, din ce în ce mai stringente, ale evoluţiei pe noi coordonate a organismului militar.

Anii '40 ai secolului trecut au venit şi ei cu noi neajunsuri, ce au culminat cu schimbarea orientării politice a statului de după 1944. Ca urmare, biblioteca a fost silită să execute măsurile draconice fixate, sub acoperirea Comisiei Aliate de Control, de către Armata Sovietică de ocupaţie, de curăţire a fondului de publicaţii al instituţiei de literatura „fascistă şi antisovietică”, etichetă sub care erau cuprinse, în fapt, aproape toate cărţile apărute în vechiul regim. După această vandalizare, instituţia a fost supusă unui vast program de intoxicare cu literatură exclusiv sovietică, în paralel cu o excesivă ideologizare comunistă, având drept ţel transformarea bibliotecii într-un „… centru de educaţie politică, patriotică şi revoluţionară”[11].

Începând cu decembrie 1989, Biblioteca Militară Naţională, ca instituţie militară, cultural-ştiinţifică şi educaţională, şi-a regândit întreaga sa activitate, fiind elaborat un model strategic propriu, în deplin acord cu strategia Ministerului Apărării Naţionale cu privire la conceperea şi organizarea activităţii biblioteconomice în Armata României, aflată în plin proces de restructurare şi modernizare. Şi dacă în biblioteconomie, ca şi în alte domenii, totul este relativ, problemele şi soluţiile au fost evaluate în funcţie de coordonatele spaţiale şi temporale în continuă schimbare. În cazul Bibliotecii Militare Naţionale, centralismul excesiv şi sistemul de directive şi indicaţii venite „de sus” nu mai aveau sorţi de izbândă. În consecinţă, era necesară trecerea la autoghidare, interacţionând cu mediul şi adaptându-se la el sau influenţându-l. Noua concepţie referitoare la organizarea activităţii – ce ţinea seama de prevederile documentului intitulat Bibliothèques nationales: principes directeurs(Paris, 1987)[12], care serveşte de mulţi ani ca standard internaţional de organizare şi funcţionare a bibliotecilor naţionale – prevedea ca instituţia să fie, pe de o parte, o sursă generatoare de idei biblioteconomice şi bibliologice, în special prin intermediul activităţilor de cercetare-dezvoltare, iar pe de altă parte, o forţă motrice care să întreţină circulaţia ideilor biblioteconomice în sistemul infodocumentar militar.

Conservând bogatele tradiţii militare de cultură scrisă acumulate de Armata României pe întregul parcurs al devenirii sale, Biblioteca Militară Naţională se integrează, prin modalităţi specifice, în gestionarea imaginii oştirii române şi a legăturilor acesteia cu societatea civilă. Instituţia, în ansamblul său, şi-a regăsit, astfel, o nouă înfăţişare şi o menire inedită, intrând pe un nou făgaş, determinat de implicarea nemijlocită a organismului militar românesc în procesul de edificare şi consolidare a societăţii democratice, dar mai ales în cel de integrare în structurile euroatlantice de securitate, în paralel cu integrarea României în Uniunea Europeană.

Fondurile ei tradiţionale, păstrate – într-o anumită perioadă – aproape ilicit, conţin tezaurul gândirii militare româneşti al trecutelor vremi, găsindu-şi, în acest context, printr-o binevenită şi intensă consultare, o utilitate de netăgăduit. Este unul dintre aspectele care conferă noilor abordări teoretice argumentul continuităţii preocupărilor de modernizare şi organizare militară, în conformitate cu mersul firesc al ideilor pe plan internaţional. Acestor cărţi le însumăm astăzi importante volume ştiinţifice de referinţă ale gândirii militare mondiale, inclusiv principalele enciclopedii ale lumii (Universalis, Axis, Britannica, Americana etc.).  
Iar printr-un activ şi judicios sistem de promovare (buletine expres-informaţia şi, respectiv, de carte străină difuzate structurilor militare cu atribuţii decizionale sau de cercetare ştiinţifică şi învăţământ, rubrici speciale în mass-media militară etc.), de conţinutul celor peste 220 000 de volume şi al celor peste 100 de colecţii de periodice aflate astăzi în rafturile bibliotecii, obţinute prin abonamente sau ca rezultat al schimburilor interbibliotecare, beneficiază un număr apreciabil de cititori din armată şi din societatea civilă, interesaţi în materializarea dictonului potrivit căruia „sabia nu trebuie să slujească la tăiatul foilor cărţii, ci cartea trebuie să slujească la ascuţirea sabiei”. În plus, Biblioteca Militară Naţională se află în plin proces de informatizare în conformitate cu reglementările militare şi cu standardele de bibliologie şi de ştiinţa informării, obiectiv complex ce urmăreşte înnoirea permanentă a instrumentarului de lucru cu utilizatorii, în scopul stringent al creşterii calităţii activităţii sale de ansamblu, inclusiv în ceea ce priveşte relaţia intrinsecă bibliotecă-armată.


În stadiul actual, activitatea Bibliotecii Militare Naţionale se caracterizează prin coexistenţa unor sintagme dintre cele mai semnificative, dintre care menţionăm: învăţarea pe durata întregii vieţi (life long learning), deplasarea accentului de pe instituţie pe utilizator, alfabetizarea informaţională, libertatea informaţională şi accesul fără nici un fel de oprelişti la informaţie şi cultură, proximitateabibliotecii şi a documentelor, în spiritul conceptului de extindere (de fapt, acţiuni întreprinse pentru a ajunge la grupuri de utilizatori care altfel nu ar cunoaşte fondurile de carte şi publicaţii periodice, precum şi serviciile oferite). În virtutea acestora, instituţia îşi multiplică paleta iniţiativelor în beneficiul utilizatorilor, depăşeşte stadiul serviciilor convenţionale şi nu mai consideră gruparea de beneficiari căreia i se adresează ca pe un monolit, ci – dimpotrivă – ca pe un conglomerat cu clivaje de interese şi opţiuni proprii. Politica sa de achiziţie, în vederea dezvoltării fondului infodocumentar, este orientată spre marketing şi aplicarea unor criterii stricte: analiza resurselor existente, a mijloacelor de informare de care dispune instituţia, analiza pieţii lecturii, direcţia în care urmează să se dezvolte biblioteca, decelarea sarcinilor care îi revin bibliotecii în cadrul sistemului infodocumentar militar, monitorizarea cererii şi ofertei, precum şi a practicilor de consum cultural ş.a.

În prezent, Biblioteca Militară Naţională, parte a sistemului naţional de biblioteci şi, respectiv, a sistemului informaţional şi educaţional militar, îşi desfăşoară activitatea în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit, având un rol cultural strategic, iar – ca principală atribuţie – constituirea, dezvoltarea, conservarea şi valorificarea fondului de cărţi, periodice şi informaţii documentare, precum şi a altor fonduri de interes pentru organismul militar. În acest scop, achiziţionează, organizează, prelucrează, stochează şi pune la dispoziţia utilizatorilor săi – din armată, precum şi din societatea civilă – materialele purtătoare de informaţii, împreună cu serviciile profesionale şi sociale adiţionale acestora. Instituţia este mandatată de Ministerul Apărării Naţionale şi confirmată de Ministerul Culturii ca membru titular al Comitetului Tehnic 229 (biblioteconomie, informare şi documentare) din cadrul Asociaţiei de Standardizare din România şi constituie depozitul legal pentru cartea cu tematica militară, indiferent de editor.


Reînnodând firul tradiţiei, Biblioteca Militară Naţională îşi dezvăluie, cu pregnanţă, rostul ei firesc de activă şi necesară componentă a complexului ansamblu de conştientizare a responsabilităţilor ce revin Armatei Române în pregătirea pentru apărarea valorilor independenţei şi suveranităţii naţionale, de înţelegere a sensurilor libertăţii, de cultivare a sentimentelor iubirii de patrie, inclusiv a respectului faţă de eroii neamului, de satisfacere a trebuinţelor spirituale ale personalului militar şi civil, alimentându-i astfel dezideratele cognitive în vederea obţinerii performanţei militare, de conservare şi, mai ales, de valorificare a patrimoniului de inteligenţă al oştirii. Concomitent, instituţia concură la înfăptuirea procesului de cunoaştere nuanţată a poziţiei şi importanţei sistemului militar românesc, a misiunilor legitime, democratice şi constituţionale ale forţelor noastre armate. Biblioteca are, totodată, o însemnată parte de contribuţie la creşterea nivelului de cultură din armată, cu consecinţe pe măsura volumului investiţiilor sufleteşti acumulate în timp, în îmbunătăţirea climatului de camaraderie, de ordine şi disciplină, în stabilirea unor relaţii interumane bazate pe respect, onoare şi morală[13]. 


În luna mai 2010, Bibliotecii Militare Naţionale i-a fost conferit, prin decret al Preşedintelui României, Ordinul Meritul Cultural, în grad de Mare Ofiţer, „cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la înfiinţare, în semn de înaltă apreciere pentru prodigioasa activitate de păstrare şi valorificare a tradiţiilor militare româneşti din cultura scrisă, pentru profesionalismul dovedit de personalul acestei instituţii”[14], după ce, în luna iulie 2004, instituţiei îi fusese conferit acelaşi înalt Ordin, în grad de Comandor, „pentru /…/ contribuţia avută la crearea unei bune imagini publice a Armatei Române atât pe plan intern, cât şi internaţional”[15]. Cu aceeaşi ocazie – împlinirea a 150 de ani de la înfiinţare – ministrul apărării naţionale, dorind a răsplăti meritele Bibliotecii Militare Naţionale, pentru „/…/ contribuţia deosebită la ridicarea prestigiului instituţiei militare”[16], i-a acordat acesteia Emblema de Onoare a Armatei României.

De asemenea, prin decret al Președintelui României, Bibliotecii Militare Naționale i-a fost conferită Medalia Comemorativă Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului, „în semn de apreciere pentru contribuția avută la păstrarea vie a memoriei faptelor de arme și a sacrificiului uman consemnat în Războiul pentru Întregirea Neamului, ducând mai departe tradițiile istorice ale celor care și-au făcut datoria față de Patrie” [17].


Din toate acestea decurge, implicit, pledoaria asupra necesităţii ca Biblioteca Militară Naţională, alături de celelalte instituţii similare din armată, să se modernizeze sub toate aspectele pe care le presupune eficientizarea procesului biblioteconomic, pentru a avea privilegiul de a se afla, cu autoritate, în pas cu cerinţele prezentului şi ale viitorului, în slujba ştiinţei şi culturii scrise, continuând aceleaşi deziderate ale începuturilor, actualizate însă, în mod obligatoriu, cu cerinţele timpului pe care îl trăim.


[1]Monitorul Oastei, 47, 28 noiembrie 1860, p. 803.
[2] Instrucţiunea publică, ianuarie 1860, p. 5-6.
[3] Monitorul Oastei, 10, 1 aprilie 1860, p. 149.
[4] Pencovici, Eustaţiu, Bibliotecile militare, în România militară, 2, 1864, p. 235-244.
[5] Vorobchievici, Octav, Ofiţerul şi cartea, în România militară, 7-8, 1937, p. 73.
[6] Popescu, Mihai, Nicolae Densuşianu – bibliotecarul Ministerului de Război, în Biblioteca, 6-8, 1995, p. 216-217.
[7] Bârzotescu, L., Bibliotecile militare, în România militară, 5, 1912, p. 516-522 şi Dinulescu, Radu, Bibliotecile militare, în idem, 10, 1928, p. 77-81.
[8] cf. Florea, Petre, Prima bibliotecă de regiment din oştirea românească, în Biblioteca, 6, 1998, p.185-186.
[9] Simionescu, D. , Cercurile militare, Bucureşti, 1908.
[10] cf. Stavarache, D.,Biblioteca Academiei de Înalte Studii Militare, în Biblioteca, 7, 1996, p. 184-185.
[11] Biblioteca, 4, 1984, p. 12-13.
[12] Înregistrat şi publicat sub numărul PGI-87/WS/17, standardul menţionat (Paris, UNESCO, 1987), bazat pe un studiu UNESCO, cuprinde principii de bază referitoare la colecţiile unei biblioteci naţionale, agenţia bibliografică naţională, prestarea de servicii pentru utilizatori, conservare şi prezervare, relaţii naţionale şi internaţionale, statutul şi gestiunea, imobile şi echipamente, corelaţia dintre centralizare şi descentralizare în biblioteconomia naţională etc. Sunt prefigurate mijloacele şi instrumentele organizatorice, conceptuale şi manageriale menite să servească la transpunerea în fapt a coordonatelor istorice ale conceptului de bibliotecă naţională: conservarea memoriei naţionale conţinute în documente tipărite, comunicarea colecţiilor, impactul asupra sistemului biblioteconomic în care îşi desfăşoară activitatea, controlul bibliografic naţional şi depozitul legal, sistemul împrumutului interbibliotecar, structura organizatorică (departamente/servicii/birouri/oficii), sistemul de management etc. Se atrage atenţia asupra necesităţii de a conferi bibliotecilor naţionale statutul de instituţie de importanţă deosebită şi de a elabora reglementări aparte pentru acestea.
[13] Zisu, Cătălin, Forţa relaţiilor interumane, ediţia a doua, Societatea Scriitorilor Militari, 2009, pag. 110-112.
[14] Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 252, 20.IV.2010, p. 14.
[15] Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 663, 13.VII.2004, p. 2.
[16] Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.P. 3, din 20.04.2010.

[17] Decretul nr. 871 din 31 octombrie 2019, emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 878, 31.X.2019.


Biblioteca Militară Naţională


- Cadrul normativ care reglementează activitatea Bibliotecii Militare Naţionale

1.*** Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale (cu modificările şi completările ulterioare)

2.*** Legea nr. 167/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale;

3.*** Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată;

4.*** Legea nr. 334/2002, Legea bibliotecilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

5.*** Legea nr. 186/2003 privind susţinerea şi promovarea culturii scrise, republicată;

6.*** Legea nr. 111/1995 privind Depozitul legal de documente, republicată;

7.*** Hotărârea Guvernului României nr. 286/23.03.2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice;

8.*** Hotărârea Guvernului României nr. 293/2005 privind declararea zilei de 23 aprilie „Ziua bibliotecarului din România”;

9.*** Ordonanța Guvernului României nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor de spectacole sau concerte, muzeelor și colecțiilor publice, bibliotecilor și al așezămintelor culturale de drept;

10.*** Ordinul ministrului culturii și cultelor și al ministrului educației și cercetării nr. 2338/5286 din 26 iulie 2004 privind aprobarea Regulamentului pentru împrumut interbibliotecar;

11.*** Instrucţiuni privind funcţionarea bibliotecilor în Armata României, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 23/2014;

12.*** Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.6/2016 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea și funcționarea Cercului Militar Național;

13.*** Dispoziția șefului Statului Major General nr. SMG.-63/2011 privind organizarea și desfășurarea activităților culturale în Armata României, cu modificările și completările ulterioare;

14.*** Precizările comandantului Comandamentului Logistic Întrunit nr. 8520/2011 privind planificarea, organizarea și desfășurarea activităților culturale în Comandamentul Logistic Întrunit și structurile subordonate.


- MISIUNEA -

Instituţie profesionistă de cultură de interes naţional, de drept public, aflată în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit, Biblioteca Militară Naţională are ca misiune generală satisfacerea intereselor de studiu, lectură, informare, documentare, educare şi recreere ale utilizatorilor, organizarea de evenimente, precum şi oferirea de produse şi servicii culturale destinate dezvoltării în rândul personalului armatei, al tuturor categoriilor de public, a unui climat de cultură elevat, care să favorizeze îmbunătăţirea gradului de conştientizare şi înţelegere a problematicii militare, a proceselor şi fenomenelor asociate domeniului militar, a relaţiilor existente între diferitele segmente ale societăţii româneşti şi organismul militar, în contextul mai larg al promovării şi consolidării credibilităţii instituţiei militare. În acest scop, Biblioteca Militară Naţională aplică în domeniul său de responsabilitate – biblioteconomie şi ştiinţa informării – strategia Ministerului Apărării Naţionale privind planificarea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea activităţii cultural-ştiinţifice, educaţionale şi de tradiţii militare în Armata României, contribuind la realizarea politicii de transparenţă a acestui minister, la gestionarea – prin mijloace specifice de acţiune – a imaginii publice a armatei pe plan intern şi internaţional, precum şi la relaţionarea organismului militar cu societatea civilă.


- FUNCȚII -

În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.23 din 17 februarie 2014, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind funcţionarea bibliotecilor în Armata României, Biblioteca Militară Naţională – instituţie de interes naţional, de drept public, structură a Ministerului Apărării Naţionale – are următoarele funcţii specifice:

• colecţionează, conservă, depozitează, gestionează şi pune în valoare patrimoniul de documente deţinut în colecţiile sale şi publicaţiile militare pe orice suport, indiferent de conţinutul şi de data apariţiei lor

• constituie depozitul legal pentru publicaţiile militare neclasificate, indiferent de editor, conform Legii nr. 111/1995 privind Depozitul legal de documente, republicată

• iniţiază politici de achiziţii de publicaţii şi programe-cadru de educaţie prin intermediul cărţii, participă la acţiuni de diplomaţie publică şi de promovare a instituţiei militare

• desfăşoară activităţi de cercetare documentară în domeniul militar şi în domeniile conexe

• elaborează bibliografii speciale de interes militar

• participă la programe naţionale cu alte instituţii de profil

• participă la programe internaţionale de cooperare cu instituţii de profil din alte armate

• gestionează schimbul internaţional interbibliotecar de publicaţii militare neclasificate

• asigură îndrumarea metodologică pentru toate bibliotecile din Armata României

• desfăşoară activitate editorială proprie, prin elaborarea de monografii, manuale, alte lucrări solicitate de utilizatorii bibliotecii sau folosite pentru activităţile de îndrumare metodologică

• propune modalităţi de îmbunătăţire a cadrului normativ biblioteconomic din armată

 

Directorul Bibliotecii Militare Naţionale

Colonel (r) dr. ing. Constantin-Alexandru MIHALCEA

S-a născut la 29 ianuarie 1951, în Focşani (judeţul Vrancea), într-o familie cu bogate tradiţii militare. După ce susţine bacalaureatul la Liceul „Unirea” din localitate, urmează cursurile Academiei Tehnice Militare (Facultatea de Electronică şi Electrotehnică Militară), pe care le finalizează în anul 1975, obţinând diploma de inginer. Doctor în Ştiinţe Tehnice Militare (1986), cu o teză din domeniul transmisiilor de date. În anul 2003 urmează cursurile Colegiului Naţional de Apărare. Redactor la Editura Militară (din 1983), şef de redacţie (1987), iar în perioada 1993-1998, şeful Secţiei „Editura Militară”, din cadrul Centrului Editorial şi de Asigurare Tehnico-Economică a Presei şi Tipăriturilor Armatei. Din anul 1998, este, cu o întrerupere în perioada 13.02.2016-09.12.2018, directorul Bibliotecii Militare Naţionale, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Coordonează activitatea specialiştilor din instituţie, pentru realizarea unor lucrări de bibliologie şi ştiinţa informării: Biblioteca Militară Naţională. Tradiţie şi actualitate (Editura Militară, 2005; ediţia a II-a 2010), Biblioteca Militară Națională. 155 de ani de existență (Editura Militară, 2015), Biblioteca Militară Națională. 160 de ani de existență (Editura Militară, 2019), Buletin de carte străină (2000-2010), 150 de ani de la înfiinţarea Statului Major General. Informare bibliografică (2009), Elemente de biblioteconomie şi ştiinţa informării pentru bibliotecile din Ministerul Apărării Naţionale (Editura Militară, 2011), Studii de biblioteconomie aplicată pentru bibliotecile din Ministerul Apărării Naționale (Editura Militară, 2015), Elemente de management pentru bibliotecile din Ministerul Apărării Naționale (Editura Militară, 2016), Evaluarea activității bibliotecilor. Metode, modele, instrumente și tehnici de evaluare (Editura Militară, 2017), Centenarul Marii Uniri. Informare bibliografică adnotată (Editura Militară, 2018), Carte în limba franceză aflată la Biblioteca Militară Națională (Editura Militară, 2018), Centenarul Conferinței de Pace de la Paris. 1919-1920. Informare bibliografică adnotată (Editura Militară, 2019) ş.a. Membru fondator al Societăţii Scriitorilor Militari. Desemnat de Institutul Biografic American (Releigh. N.C., S.U.A.) ca membru al Research Board of Advisors (2007). Membru al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii din cadru Academiei Române (2011), precum și al Romanian Crime Writers Club (2008). Autor sau coautor al unor lucrări ştiinţifice din domeniile managementului sistemului militar, prelucrării optime a semnalelor în sistemele informaţionale, modelării şi optimizării deciziei în sistemele informaţional-decizionale, securităţii şi capacităţii operaţionale a sistemelor manageriale etc. În paralel cu domeniul „tradiţional” al preocupărilor sale, îşi îndreaptă atenţia spre literatura poliţistă, publicând romanele Sunetele morţii (Tritonic, 2007), Otrăvuri blonde (Semne, 2009), Vânătoarea de himere (Ramirez Books, 2011. Decorat cu Ordinul „Meritul Militar”, clasa I (1999), cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler (2015), precum și cu Emblema de Onoare a Armatei României (2010).


160 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA BMN

25 Mai 2020 - 160 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA BIBLIOTECII MILITARE NAȚIONALE
 „Instituţie cultural-ştiinţifică şi educaţională de interes naţional a Armatei României, un veritabil complex infodocumentar modern, cu vocaţie de structură creatoare de valoare adăugată în nemărginitele teritorii ale cunoaşterii, Biblioteca Militară Naţională doreşte şi poate să înfăptuiască – prin organizări şi relaţionări stimulative ale informaţiei, dar şi prin cultivarea unui mediu incitant, civilizat şi tonic – mult mai mult decât în toţi cei 160 de ani de existenţă anterioară. Parte integrantă a sistemului biblioteconomic militar, cu rol de coordonator din punct de vedere metodologic al acestuia, Biblioteca Militară Naţională constituie o prezenţă activă în cadrul procesului cultural-educaţional care se desfăşoară în Armata României, contribuind la formarea unui stil de gândire participativă, întemeiat pe cultul valorii şi al responsabilităţii.
Cui ar putea fi închinaţi cei 160 de lumină şi, uneori, de suferinţă ai acestui aşezământ cultural emblematic al Oştirii Române?
Cu smerenie şi mulţumire, mai întâi ctitorilor, celor care au clădit şi au îmbogăţit această zestre de neam. Apoi, cu nemăsurată consideraţie, bibliotecarilor, oamenilor pentru care dăruirea înţeleaptă este unica dimensiune şi modalitate de a fi. Lor, inspiratorii atâtor cărări de cunoaştere, călăuze ale unor paşi uneori şovăielnici, profesionişti ai cărţii care – cu munca şi visurile lor – s-au aflat ori se află în sălile de lectură, în liniştea depozitelor, undeva în fibra timpului intelectual al ctitorilor de peste timp. Fie ca toţi acei care au fost alături de instituţie, în îndelungata şi benefica ei existenţă, să primească, ca un nobil elogiu spiritual, zestrea de înălţări şi biruinţe a tuturor celor care se vor folosi de luminile Bibliotecii Militare Naţionale ca de gândul lor bun, simţindu-se părtaşi la toate aceste împliniri umane, dătătoare de speranţe şi de certitudini”.  

General-locotenent dr. Cătălin ZISU
Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit