100
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
facilităţile plasând-o, după mărturiile din epocă, prin-
tre cele mai bune din Europa acelui timp. Ea a fost frec-
ventată zilnic de 20-25 de ofiţeri pasionaţi ai acestui
sport, profesor fiind tot H. Pipart. Adunarea generală
din anul 1925 a aprobat mărirea salariului acestuia de
la 1 000 la 1 500 de lei, precum și angajarea unui ajutor
în persoana lui I. Dumitrescu, salariul fixat fiind de 800
de lei lunar
44
. Tot pentru practicarea sporturilor, Cercul
Militar, nedispunând de o asemenea facilitate, a închi-
riat, începând din anul 1928, terenul de tenis al Facul-
tăţii de medicină. Administrarea, întreţinerea terenu-
lui și a inventarului cădeau în sarcina unui custode. La
partidele de tenis puteau participa ofiţerii, soţiile și co-
piii lor mai mari de 12 ani, surorile și fraţii necăsătoriţi
ai ofiţerilor, ofiţeri de rezervă, aceștia din urmă având
nevoie de o aprobare specială.
O problemă intens dezbătută în cadrul adunărilor
general a fost ce a popotei. La începutul perioadei in-
terbelice, în incinta clădirii a funcţionat popota Minis-
terului de Război, cum precizam, fapt care a generat
nemulţumiri în rândul unor ofiţeri, mai ales că ea a fost
organizată în sala de scrimă. Adunarea generală din 31
octombrie 1925 a hotărât ca în Comitetul de adminis-
traţie să se studieze posibilitatea ca în locul popotei să
înfiinţeze un restaurant, unde ofiţerii să servească à la
carte
45
. În cele din urmă, popota a fost transformată în
instituţie de garnizoană, numărul persoanelor care au
mâncat aici fiind de circa 200 zilnic. Potrivit reglemen-
tărilor, aveau dreptul de a lua masa la popota Cercului
Militar ofiţerii activi și soţiile lor din garnizoana Bucu-
rești, ofiţerii activi, dar detașaţi cu soţiile, ofiţerii de re-
zervă și retragere proveniţi din activitate, aceștia din
urmă numai cu aprobarea Comitetului de direcţie. De
remarcat este faptul că soţiile singure nu aveau drep-
tul să folosească popota
46
.
În cadrul facilităţilor oferite de Cercul Militar, un
rol important l-a avut hotelul, care a dispus, după fina-
lizarea tuturor lucrărilor, de 42 de camere. Ofiţerii aflaţi
cu diferite misiuni în Capitală l-au folosit pentru caza-
re, preţurile fiind accesibile. Coroborarea datelor din
dările de seamă arată că în hotel au fost cazaţi anual
între 1 500 și 2 500 de persoane.
O activitate importantă a fost adoptarea unor noi
statute. Cele în funcţiune atunci datau din 1896 și mulţi
ofiţeri le considerau depășite în multe privinţe. Proble-
ma a figurat pe agenda multor adunări generale, dar
în primul deceniu interbelic s-a reușit doar amendarea
unor prevederi ale documentului. Abia în anul 1930, la
28 martie, s-a adoptat un nou statut, care a adus o se-
rie de modificări importante în structura organelor de
conducere și în principiile de conducere ale Cercului
Militar
47
. Documentul a fost revizuit de Adunarea ge-
nerală extraordinară din 14 decembrie 1933, motivul
fiind urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea la 8 iunie
1930. Alte modificări ale statutului au fost operate și
de Adunarea generală din 25 noiembrie 1936, deter-
minate fiind de crearea Ministerului Aerului și Marinei,
acest nou departament urmând a fi reprezentat în
structurile de conducere
48
.
În 1934, s-a adoptat Regulamentul Statutului Cer-
cului Militar, comisia de elaborare fiind condusă de
generalul Grigore Constandache, vicepreședinte fiind
generalul Grigore Cornicioiu
49
. Potrivit acestor docu-
mente, Cercul Militar era pus sub înaltul patronaj al
regelui Carol al II-lea, avându-l ca președinte de onoa-
re pe ministrul de Război. Scopul instituţiei era același
stabilit la începuturile activităţii sale, durata fiind ne-
limitată. Membrii se împărţeau tot în activi, voluntari,
fondatori și de onoare. Beneficiau de statul demembru
de onoare mareșalii armatei române (generalii Alexan-
dru Averescu și Constantin Prezan fuseseră avansaţi la
acest grad în iunie 1930), miniștrii apărării naţionale și
ai aerului și marinei, foștii miniștri de război, toţi sub-
secretarii de stat ai departamentului de resort, foștii
