104
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
rării planurilor și construirii Palatului Cercului Militar
59
.
Bustul a fost realizat de sculptorul Ionescu Varo.
Tot pe aceeași linie s-a înscris și hotărârea adop-
tată, în 1928, de realizare a bustului lui Nicolae Filipes-
cu, fost ministru de război, care, așa cum am arătat, a
avut un rol important în impulsionarea lucrărilor de
construcţie a clădirii
60
. Hotărârea a fost pusă în prac-
tică la 26 noiembrie 1932, bustul fiind opera lui Oscar
Spaethe. La festivitate au luat parte membri ai familiei
lui Nicolae Filipescu, numeroși ofiţeri din garnizoana
București, precum și unii demnitari. Generalul Nicolae
Samsonovici, ministrul de război, a evocat puternica
personalitate a lui Nicolae Filipescu, evidenţiind faptul
că el a iubit armata, pentru că a văzut în ea forţa care
întrupează dreptatea și scutul care apără onoarea.
Generalul Gheorghe Manu, comandantul Cor-
pului 2 armată și președintele Consiliului superior de
conducere al Cercului Militar, s-a referit și el la activi-
tatea lui Nicolae Filipescu, evocând contribuţia sa la
realizarea palatului
61
.
În sfârșit, Grigore Filipescu, fiul
marelui bărbat politic, a mulţumit Cercului Militar și
Armatei pentru gestul făcut, afirmând că bustul tată-
lui său va reaminti întotdeauna„iubirea sa neţărmurită
pentru oștire”
62
.
Rolul lui Nicolae Filipescu de ctitor al Palatului
Cercului Militar a rămas în conștiinţa publică. În 1935,
revista „Lumea Militară Ilustrată”, organ al Asociaţi-
ei scriitorilor și autorilor militari români, publica, sub
pseudonimul Vaschy, un portret al omului politic. „Bo-
ier de neam, considerând profesiunea de ofiţer ca un
cin boieresc, așa cum a fost pe vremuri și cum trebuie
să fie și în cele mai largi democraţii, a înălţat Cercul Mi-
litar din București, cu impunătoarea lui arhitectură, cu
sălile lui somptuoase, cu mobilierul și decorul său Re-
gesc. Din umbra coloanelor acestui palat, oricine trece
pe lângă el are impresia că se desprinde figura masivă
a marelui dispărut”
63
.
În luna octombrie 1928, generalul Victor Zottu, di-
rectorul geniului și președintele Comitetului de direc-
ţie al Cercului Militar, împlinind vârsta legală de pensi-
onare, a fost trecut în rezervă. Generalul Victor Zottu
s-a născut la 8 noiembrie 1868, în București. A urmat
Școala fiilor de militari (1884-1889) și Școala militară
de artilerie și geniu (1889-1891), obţinând gradul de
sublocotenent. Ca ofiţer de geniu a lucrat în mai multe
unităţi de profil precum și în Ministerul de Război, fiind
avansat succesiv locotenent (1 februarie 1894), căpi-
tan (7 aprilie 1900), maior (7 aprilie 1909), locotenent-
colonel (1 aprilie 1913), colonel (1 aprilie 1916). În Răz-
boiul de Reîntregire a comandat Regimentul Vlașca nr.
5 (14 august-25 septembrie 1916; 7 decembrie 1916-
21 ianuarie 1917); Brigada 44 mixtă (26 septembrie-24
noiembrie 1916). De asemenea, a fost șef al serviciului
geniu al Comandamentului general al Etapelor (21 ia-
nuarie-20 iulie 1917) și ofiţer în Inspectoratul general
al geniului (20 iulie 1917-20 martie 1918) etc.
Pe baza comportării sale din timpul războiului, în
anul 1922, a fost avansat general de brigadă, primind
însărcinarea de a conduce Direcţia 4 geniu din minis-
terul de resort. Generalul Victor Zottu a fost membru
în Comitetul de conducere al Cercului Militar timp de
peste 16 ani, dintre care opt a îndeplinit funcţia de
președinte. A fost unul dintre ofiţerii care s-au iden-
tificat cu istoria palatului, având șansa de a contribui
decisiv, în condiţii nu tocmai favorabile, la construcţia
lui. De altfel, foaia calificativă pe anul 1923, semnată
de generalul Aristide Razu, consemna: „Pe lângă atri-
buţiunea de director al geniului mai îndeplinește și
pe aceea de președinte al Cercului Militar, unde per-
sonalitatea sa este identificată cu progresele realizate
pe toate căile de această instituţiune atât de utilă cor-
pului ofiţeresc”
64
. Cu deplin temei, Adunarea generală
din anul 1929 i-a adus mulţumiri pentru întreaga sa
activitate
65
.
