Cercul Militar Național - Monografie - page 36

35
Realizări și greutăţi la început de drum
(1878-1896)
După Războiul pentru Independenţă, Cercul Mili-
tar al ofiţerilor din garnizoana București și-a reluat ac-
tivitatea, încercând să răspundă într-o măsură cât mai
mare scopurilor pe care și le-a propus prin statutele
sale. El a continuat să funcţioneze în același local al
Eforiei, de pe bulevardul Regina Elisabeta, loc central,
care îi asigura vizibilitatea.
Condiţiile generale erau mult schimbate, societa-
tea românească înregistrând un progres constant pe
multiple planuri. La 14/26 martie 1881, Parlamentul a
proclamat România regat, act care a sporit prestigiul
internaţional al statului român independent, statut re-
cunoscut de către Congresul de pace de la Berlin. În-
coronarea familiei domnitoare a avut loc la 10/22 mai
1881, președintele Parlamentului înmânând lui Carol și
soţiei sale, Elisabeta, coroanele făurite din oţelul unui
tun cucerit de ostașii români de la armata otomană în
timpul luptelor din 1887.
De asemenea, în 1883, România a aderat la Tripla
Alianţă, coaliţie formată în anul anterior și din care au
făcut parteGermania, Austro-Ungaria și Italia. Prezenţa
în această alianţă a reprezentat un factor de stabilitate
internaţională, la adăpostul căreia, societatea româ-
nească a înregistrat un amplu proces de modernizare,
nu lipsit însă de contradicţii puternice.
Și armata s-a înscris în acest curent modernizator,
autorităţile încercând, cu relativ succes, să adapteze
structurile militare la noile exigenţe, cerute de evolu-
ţiile generale ale artei războiului
1
. Tendinţa generală a
fost aceea de permanentizare a structurilor militare și
de creare a unor unităţi omogene în privinţa recrutării,
structurii, dotării și instruirii ostașilor. Cele mai impor-
tante legi au fost adoptate în 1891, când s-au desfiin-
ţat unităţile de dorobanţi, contopite fiind cu unităţile
de linie, și 1908, când s-a permanentizat infanteria.
O măsură importantă, care a avut consecinţe și
asupra evoluţiei cercurilor militare, a fost
Legea asupra
organizării comandamentelor militare
(1882). Principa-
la noutate a constat în înfiinţarea marilor unităţi (corp
de armată, divizie și brigadă), ca entităţi militare per-
manente încă din timp de pace. Până atunci, ele func-
ţionau doar temporar pe timp de război sau în cazul
manevrelor. Teritoriul ţării a fost împărţit sub raport
militar în patru mari regiuni, repartizate corpurilor de
armată, cu reședinţele la Craiova, București, Galaţi și
Iași. Se înlocuiau, astfel, cele patru divizii teritoriale,
existente până la Războiul de Independenţă. Bucu-
reștiul a devenit sediul Comandamentului Corpului
2 armată, care avea în responsabilitate teritoriul de la
sud de Carpaţi, între râul Olt și Marea Neagră, deci și
Dobrogea, care intrase în componenţa statului român
ca urmare a hotărârii Congresului de pace de la Berlin
(1878). Aici a funcţionat o Divizie activă, redenumită,
C a p i t o l u l I I
CERCUL MILITAR AL OFIŢERILOR DIN GARNIZOANA BUCUREȘTI
DE LA RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENŢĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
1...,26,27,28,29,30,31,32,33,34,35 37,38,39,40,41,42,43,44,45,46,...265
Powered by FlippingBook