Cercul Militar Național - Monografie - page 44

43
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
te de ordine al instituţiei a fost generalul Eraclie Arion,
comandantul Corpului 2 armată. După ce acesta a în-
cetat din viaţă, comandantul Corpului 2 armată a de-
venit principele moștenitor Ferdinand. Regele Carol I,
sub al cărui patronaj funcţiona cercul, îi scria, la 14/27
decembrie 1903, lui Fritz de Hohenzollern că „Nando
(Ferdinand, n.n.) are acum un splendid domeniu de
activitate, în afară de inspectarea cavaleriei, el coman-
dă Corpul 2 armată”
32
.
Prezenţa alteţei sale regale în fruntea Cercului
Militar din București i-a asigurat acestuia, desigur, un
prestigiu sporit în armată și în societatea civilă, dar
susţinerea venită din partea lui Ferdinand a fost mai
mult morală.
Cercul a continuat materializarea programului
său, în care un loc important l-au avut, în continuare,
seratele dansante, deși acestea nu au atins amploa-
rea dorită deoarece localurile în care a funcţionat în
respectiva perioadă nu ofereau condiţii pentru parti-
ciparea ofiţerilor și a familiilor acestora în număr prea
mare. Unele dificultăţi au apărut și în privinţa asigurării
trataţiilor pe timpul acestor baluri, puţine firme par-
ticipând la licitaţiile organizate de către cerc
33
. Totuși,
seratele acestea au avut loc cu regularitate, îndeosebi
în anotimpurile reci. Concomitent, pentru petrecerea
utilă a timpului liber, Cercul Militar a închiriat la Teatrul
Naţional din București o lojă de rangul doi, cu 18 lo-
curi, pe care a pus-o gratuit la dispoziţia ofiţerilor din
garnizoană
34
.
Șezătorile literare sau artistice erau mult apreciate
de membrii cercului, mai ales că a existat o bună cola-
borare cu„Societatea Scriitorilor Români”. Au venit ast-
fel în faţa ofiţerilor, citind din scrierile lor, personalităţi
importante ale epocii, printre care Haralamb C. Lecca,
Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Pe-
tre Locusteanu, St. O. Iosif, Ion Minulescu, Alexandru
Stamatiad ș.a
35
.
Una dintre modalităţile cu mare impact asupra
completării pregătirii profesionale era organizarea de
conferinţe pe diverse teme, urmate apoi de discuţii,
prin aceasta Cercul Militar împlinindu-și o altă menire,
aceea de a fi „arena liberă a discuţiunilor” între speci-
aliștii militari
36
. Conformându-se unei asemenea ce-
rinţe, Comitetul de administraţie a organizat constant
conferinţe. De exemplu, la 4 februarie 1899, profeso-
rul G. Ionescu-Gion a conferenţiat, în prezenţa regelui
Carol I, despre „Istoria militară a Bucureștilor până la
1800”. Cronicar fidel al evenimentului, revista „Cercul
Publicaţiunilor Militare” propunea comitetului de di-
recţie al Cercului Militar din București să-i invite la ase-
menea manifestări pe toţi marii istorici români.
Peste o lună și jumătate, la 23 martie 1899, regele
Carol I era prezent din nou la Cercul Militar din Bucu-
rești, însoţit de principele moștenitor Ferdinand, audi-
ind o conferinţă ţinută de doctorul Demostene, medic
de corp de armată, cu tema: „Funcţionarea formaţiu-
nilor sanitare de primă linie, pachetul de pansament
individual și starea actuală a serviciului nostru sanitar
faţă de cerinţele expuse”
37
.
Asemenea activităţi au fost organizate cu regulari-
tate de Cercul Militar din București și în primul deceniu
al secolului al XIX-lea, susţinute fiind de personalităţi
străine și române
38
. În anul 1912, de pildă, au avut loc
trei asemenea conferinţe: prima desfășurându-se la 19
februarie (I. Richepin, membru al Academiei Franceze,
vorbind despre„Legenda napoleoniană”), a doua la 23
februarie (maiorul Alexandru D. Sturdza conferenţiind
despre „Experienţa războinică, studiul istoriei militare
și speculaţiunea militară”), iar a treia, la 14 decembrie,
cu tema „Justiţia militară”, fiind prezentată de maiorul
Pangrati
39
.
O preocupare însemnată a fost îmbogăţirea bi-
bliotecii, o adevărată vitrină de prezentare a cercului.
Acest lucru s-a realizat prin cumpărarea de cărţi și re-
1...,34,35,36,37,38,39,40,41,42,43 45,46,47,48,49,50,51,52,53,54,...265
Powered by FlippingBook