Istoric Instituţie


Cercul Militar Național este una dintre cele mai vechi instituţii militare româneşti, având practic vârsta Independenţei ţării, pentru ca s-a înfiinţat la data de 15 decembrie 1876, în ajunul războiului pentru Independenţa de Stat a României (1877) şi în contextul procesului de modernizare a Armatei române de la jumătatea secolului al XIX-lea, proces demarat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.Cercul Militar al ofiţerilor din Bucureşti a fost prima instituţie de acest gen din istoria armatei române, iar organizarea şi structura sa au servit de model celorlalte cercuri din țară, care s-au creat după Războiul de Independenţă. Scopul Cercului Militar era de a crea legături de camaderie între ofiţerii activi, între ofiţerii activi şi în rezervă, de a stabili legături sociale între familiile ofiţerilor. Statutul prevedea un cerc select de dezbatere şi de petrecere a timpului liber, în care ofiţerii se puteau întâlni în afara cazărmii şi puteau discuta probleme legate de teoria războiului, chestiuni de strategie şi doctrină militară. În acelaşi timp, ofițerii îşi puteau diversifica cultura generală prin participarea la conferinţe literare şi ştiinţifice,serate muzicale, concerte, spectacole,prin frecventarea bibliotecii şi a cursurilor de limbi străine, de scrimă, de dansuri. Era evidentă şi latura social-mondenă, cercurile militare având rolul de interfaţă a armatei cu societatea civilă. Cercul militar a fost considerat drept cadrul optim pentru întâlnirile şi activităţile ofiţerilor în afara cazărmii si avea rolul principal de a stimula şi dezvolta sentimentul demnităţii personale şi prestigiul militar în viaţa socială. Prin statutele sale funcţionare, Cercul Militar Bucureşti a fost pus sub Înaltul Patronaj al Regelui Carol I și avea ca preşedinte de onoare pe ministrul de război. Cercul militar era o instituție de drept privat a corpului ofiţerilor, fiind o expresie a inițiativei acestora. Era condus de un comitet ales de adunarea generală a ofițerilor din garnizoană, iar fondurile proveneau din cotizațiile membrilor. Desfăşurarea activităţilor erau asigurate financiar prin cotizaţiile membrilor - 1 sau 2 % din solda de grad,plătibilă lunar prin corpurile aflate în Bucureşti sau direct la casieria Cercului. În anul 1896, regele plătea 100 lei, ministrul de război - 20 lei, un general de divizie - 10 lei, un sublocotenent - 2 lei, iar înanul 1897, numarul membrilor era de 791 ofițeri, la care se adăuga principele moștenitor Ferdinand.

http://www.cmn.ro/uploads/Statut-1933.jpgStataut Cercul Militar 1876

Un moment semnificativ în evoluția instituției l-a constituit obţinerea personalităţii juridice prin Înaltul Decret nr. 1612, promulgat deregele Carol I, la 18 martie 1896.Cercul Militar din București devine astfel persoană juridică şi instituţiune de interes general al armatei și de utilitate publica. Acordarea calității de personalitate juridică este stipulată în noul statut al Cercului Militar din 1896, publicat la 12 aprilie 1896, în „Monitorul Oastei”, și a facilitat obținerea terenului necesar construirii sediului pentru Cercul Militar.

Acest fapt deschidea drumul spre construirea unui local propriu, o mai veche dorință a ofițerilor din garnizoană. Pe fondul discuțiilor despre o clădire proprie, în anul 1889 generalul Eraclie Arion, comandantul Corpului 2 armata, a avansat ideea unui palat impunator, a unei clădiri reprezentative, care să se înscrie în șirul edificiilor de acest gen din capitală, ce traversa o epocă de avânt edilitar.

Materializarea acestei idei a însemnat mai multe etape. Acordarea terenului necesar construirii sediului Cercului Militar a fost oficializată în anii 1897 - 1898, prin votul Senatului și al Adunării Deputaţilor, și prin Legea nr. 1461 din 5 aprilie 1898, semnată de regele Carol I care prevedea că Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor ceda administraţiunii de război, pentru clădirea Cercului Militar Bucureşti, terenul aflat la intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul Regina Elisabeta, pe locul fostei mănăstiri Sărindar.

În anul 1899, a urmat alegerea proiectului, în urma organizării unui concurs public. Din cele cinci proiecte expuse în sălile Ateneului Roman, a fost ales cel elaborat de arhitectul Dimitrie Maimarolu, având drept motto „lux”, care prevedea şi un subsol pentru viitoarea clădire a Cercului. De la proiect până la construcţia palatului au trecut 12 ani, timp în care lipsa fondurilor financiare a dus la amânarea repetată a demarării lucrărilor de construcţie.

În anul 1911 are loc îceperea efectivă a lucrărilor, sub impulsul decisiv al lui Nicolae Filipescu, ministrul de război la acea dată(1910-1912). În primăvara anului 1916, construcția palatului a fost terminată la roșu, iar în luna august a aceluiași an, România a intrat în război, alăuri de Antanta. În decembrie 1916, Bucureștiul a fost ocupat de trupele Puterilor Centrale, iar Palatul a servit drept principal post de pază și siguranță pentru autoritățile ocupante.

http://www.cmn.ro/uploads/Istoric%20Palat/3.jpg

După război, Cercul Militar și-a reluat activitatea, cu anumite dificultăți financiare, ceea ce a determinat ca finalizarea lucrărilor necesare la palat să mai întărzie câțiva ani. Duminică, 4 februarie 1923, a avut loc ceremonia oficială de inaugurare a Palatului Cercului Militar în prezenţa regelui Ferdinand și a reginei Maria, a altor personalități militare și ecleziastice. Cu un sediu care dispunea de toate facilităţile, Cercul Militar a devenit, în perioada dintre cele două războaie mondiale, un centru cultural şi monden al urbei, numeroase personalităţi militare şi civile, din ţară şi din străinătate, călcându-i pragul.

 

În timpul celui de-al Doilea Război, instituția a trecut printr-o serie de reorganizări privind activitățile desfășurate, iar clădirea a suportat șocul dezastrelor și naturale și al evenimentelor militare (cutremure și bombardamente).

 

Regimul comunist a însemnat o impunere forțată a modelului sovietic în toate sferele societății românești. Armata a fost printre primele instituții sovietizate și în aceste condiții cercurile militare ale ofițerilor și ale subofițerilor au fost comasate și transformate în case ale armatei. În anul 1949, Cercul Militar din capitala a devenit Casa Centrală a Armatei.

 

Între anii 1949 - 1990, cu tot carcaterul ideologic preponderent, Casa Centrală a Armatei a venit, prin activităţile desfăşurate, în întâmpinarea unor necesităţi culturale şi recreative ale cadrelor militare şi ale familiilor acestoa, cum ar fi învăţarea limbilor străine, organizarea unor cercuri de creaţie, de pictură, muzică, dans, turism.
http://www.cmn.ro/uploads/Istoric%20Palat/4.jpg

În cadrul Casei Centrale a Armatei, a funcţionat Teatrul Armatei - Teatrul Nottara de azi, Ansamblul Artistic „Doina”, Clubul Sportiv Steaua şi Asociaţia Sportivă „Armata Bucureşti”, Cenaclul literar al C.C.A., condus de Alexandru Piru, personalitate literară, şi Secţia de Numismatică a C.C.A., participantă la zeci de expoziţii.Clădirea a fost afectată de cutremurul din 1977, ceea ce a impus restaurarea palatului între anii 1979 – 1989.

După anul 1990, s-a încercat reînnodarea unei tradiții, atât prin revenirea la denumirea inițială, cât mai ales prin reconfigurarea activităților destinate cadrelor militare din cea mai mare garnizoană a țării. Prin ordinul ministrului apărării naționale nr. N. 4532 din14 august 1991,Casa Centrală a Armatei și-a reluat numele de Cercul Militar Național.

 

Expoziţiile de artă plastică organizate în foaierul Salii de Marmură și în Sala Maură, în anii 1990, deschid o nouă etapă culturală în istoria Cercului Militar.Activitatea expozițională desfașurată în propriile spații a condusla crearea Colecţiei de artă românească contemporană a CMN, aflată la etajul al treilea al palatului, care cuprinde lucrări a celor mai cunoscuţi pictori români contemporani.

În domeniul educativ, Cercul Militar Național organizează anual pentru copii şi adulţi cursuri de limbi străine, arte plastice, instrumente muzicale, gimnastică aerobică, arte marţiale, dans modern şi sportiv, şah, etc., acestea vizând formarea şi dezvoltarea unor abilităţi şi deprinderi în afara învăţămantului formal.

Activitatea educativă este completată de acţiuni cultural - artistice, realizate periodic: conferinţe, interferenţe culturale, lansări de carte, concerte, spectacole, expoziţii, baluri, Ziua Porţilor Deschise, prilejuite de sărbătorirea unor evenimente de importanță culturală națională sau militară: Ziua Culturii Naționale și ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu, ziua Unirii Principatelor Romane, Martișorul și Ziua Femeii, Ziua Copilului, Ziua Eroilor, Ziua Armatei, Ziua Naționala, Crăciunul.

Un demers cultural important a fost reluarea „Conferinţelor Cercului Militar Naţional”, în cadrul cărora personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii româneşti abordează diverse teme de mare interes pentru opinia publică: academicianul Mircea Maliţa, prof.univ.dr. Gheorghe Ştefan, istoricul Neagu Djuvara, maestrul-actor Eusebiu Ştefănescu, episcopul-vicar PS Ciprian Câmpineanul, istoricul Georgeta Filitti, ambasadorul Nicolae Ecobescu, antropologul Vintila Mihailescu, sociologul Dumitru Sandu.

 

Cercul Militar Național este decorat cu Ordinul „Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria F - Promovarea Culturii” conferit de Preşedintele României, ca semn de apreciere a îndelungatei şi prestigioasei activități de promovare a culturii, ştiinţei şi civilizaţiei româneşti atât în rândul cadrelor militare din garnizoana Bucureşti, cât şi a publicului larg, devenind, în decursul celor peste 137 de ani ai existenţei sale, o instituţie emblematică din Capitala României.

 

Găzduirea simpozionului „Percepții și concepte de securitate în Europa de Est”, prima manifestare științifică organizată la București, în colaborare cu NATO, în iulie 1991, constituie începutul activităţii Cercului Militar Național ca important centru de protocol, de conferinţe şi de dezbateri, al armatei şi al ţării. În anii următori, Palatul Cercului Militar Național a devenit gazda preferată a multor reuniuni științifice organizate de instituții militare și civile. Congresul Internațional de Istorie Militară, ediția a XXIX-a, desfașurată în august 2003 și Summit-ul Organizației Nord-Atlantice, al 20-lea din istoria Alianței, din perioada 2 - 4 aprilie 2007, demonstrează faptul că Palatul C.M.N. a devenit locul predilect de desfășurare a unor activități internaționale de anvergură.

 

Cercul Militar Național și-a consolidat prestigiul de instituție reprezentativă atât a Armatei Române, cât și a urbei, prin organizarea și găzduirea anuală a numeroase manifestări culturale, științifice și educativ-recreative. Activități precum simpozioane, seminarii, conferinţe, congrese naţionale şi internaţionale au reunit în ambientul palatului, personalităţi de prestigiu ale lumii, toate aceste acţiuni contribuind la consolidarea legăturilor dintre militari şi societatea românească, la afirmarea României şi a armatei sale.

 

Ziua Cercului Militar Naţional este sărbătorită în fiecare an la 15 decembrie. Statutul actual al Cercului Militar Național arată că este una dintre instituţiile reprezentative de cultură ale Armatei, precum şi una dintre principalele instituţii de protocol şi reprezentare ale Ministerului Apărării Naționale.