Salonul Fondatorilor Palatului Cercului Militar a fost realizat între anii 2003 - 2005
şi cuprinde portretele şi busturile personalităţilor vremii considerate
fondatorii edificiului, pentru că prin faptele lor au făcut posibilă existenţa
palatului: Nicolae Filipescu, minstru de război (1910 - 1912), cel care a
avut rolul decisiv pentru începerea construcției palatului, generalul Vasile
Zottu, președintele comisiei responsabile cu activitatea de coordonare a
lucrărilor de construcție, arhitectul Dimitrie Maimarolu, regii Carol I şi
Ferdinand I şi reginele Elisabeta şi Maria, prin suportul legislativ.
O reparație istorică binevenită a fost
reinstalarea în palat a busturilor lui Nicolae Filipescu şi al generalului
Vasile Zottu. Busturile, așezate în palat de comitetul
de direcţie al Cercului Militar în anii 1927 - Vasile Zottu și 1932 - Nicolae
Filipescu, în semn de recunoștință, au fost retrase după instaurarea
regimului comunist. Totodată, în anul 1927 s-a finalizat medalionul de la scara
de onoare cu portretele regilor Carol I şi Ferdinand şi ale reginelor Elisabeta
şi Maria. Cercul Militar a fost pus de la constituire sub patronajul domitorului
și regelui Carol I, care semnează în anul 1896 Înaltul Decret nr.1612, prin care cercul dobândea calitatea de
personalitate juridică, iar palatul a fost oficial inaugurat la 4 februarie
1923, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria.
La ceremonia de reinstalare, desfășurată la 4
iulie 2003, au participat ministrul apărării naționale, scriitoarea Sanda
Stolojan Filipescu, nepoata lui Nicolae Filipescu, un strănepot cu același
nume, numeroși absolvenți ai Colegiul Militar de la Mănăstirea Dealu, veterani
de război, istorici și ziariști. Amplasarea celor două busturi, precum și expunerea
portretelor regilor Carol I şi Ferdinand I, respectiv ale reginelor Elisabeta
şi Maria, realizate de pictorul Valentin Tănase, directorul Studioului de Arte Plastice
al Armatei, a fost primul pas spre materializarea proiectului de a realiza un
Salon al fondatorilor palatului.La data de 1 martie 2005 are loc ceremonia de
dezvelire a bustului arhitectului Dimitrie Maimarolu, autorul proiectului
Palatului Cercului Militar, și de inaugurare oficială a Salonului Fondatorilor.
Tablourile, înfăţişând
regii şi reginele României, încadrează o oglindă care maschează vechea intrarea
principală în Palat, care se făcea prin actualul restaurant militar, fostul
Salon de onoare. Deasupra oglinzii se află un grup statuar alcătuit din doi
războinici, un bărbat şi o femeie, care ţin în mână cununa de lauri, semn al
victoriei. Pe scut se găseşte emblema Cercului Militar Național, formată din următoarele
simboluri: acvila, care se regăsește pe stema națională, la care se
adaugă lira, cartea, masca şi flacăra, semne ale culturii și permanenței. Portretul
uriaş al unui Dorobanţ, soldat de infanterie din armata română din timpul Războiului
de Independenţă, anul 1877 domină întregul Salon.
Din această galerie
lipsește totuși unul dintre marii ctitiori - sutele de ofițeri din garnizoana București,
care au contribuit ani de zile, cu bani din soldele lor, pentru construirea palatului.
Gestul lor generos rămâne în conştiinţa şi memoria armatei române. Marcarea
acestui fapt a fost realizat la 15 decembrie 2011, cand s-au sărbătorit 135 de
la înființarea instituției, prin amplasarea unei plăci de marmură la intrarea
în palat, pe care este inscripționat următorul mesaj: „Palatul Cercului
Militar Național, monument istoric, este construit din intițiativa și prin
contribuția financiară a ofițerilor din garnizoana București”.
Generalul VASILE ZOTTU (1853 - 1916) s-a născut la Bucureşti, la
14 noiembrie 1853. S-a dedicat carierei armelor, absolvind Şcoala de ofiţeri,
la 1 iulie 1875, şi specializându-se în arma geniului. A participat la Războiul
de Independenţă (1877 - 1879), în calitate de comandant de pluton de geniu şi urcat treptele ierarhiei militare până la
gradul de general de divizie(1911). Printre funcţiile executate au fost cele de
Comandant al Corpului 2 Armată, calitate în care a fost şi comandantul
garnizoanei Bucureşti. A fost şeful Marelui Stat Major al armatei române (1914
– 1916), dar a exercitat funcţia mai mult nominal. Palatul Cercului Militar Naţional
îi datorează foarte mult: în calitatea de membru, şi ulterior preşedinte,
al comitetului de direcţie, s-a implicat în toate fazele construcţiei : executarea
lucrărilor, asigurarea fondurilor şi materialelor necesare finalizării proiectului.
Numai datorită temperamentului său a intrat în conflict cu arhitectul Dimitrie Maimarolu, dar are marele
merit de a fi impulsionat permanent lucrările de construcţie, fiind considerat,
pe drept, unul dintre ctitorii Palatului Cercului Militar.Bustul a fost realizat de sculptorulIonescu-Varö,1887-1966, şi a fost păstrat pe timpul regimului comunist în
depozitele Muzeului Militar Naţional.
În
calitate de ministru de Război (29 decembrie 1910 – 25 martie 1912) a
contribuit la demararea şi impulsionarea lucrărilor de construcţie a Palatului
Cercului Militar, donând suma de 200.000 lei. Apoi, în calitate de ministru al
Agriculturii şi Domeniilor a pus la dispoziţie, în mod gratuit, cantitatea de
buşteni necesară pentru fundaţia Palatului Cercului Militar. A rămas în istoria
armatei române şi printr-o altă realizare remarcabilă: întemeierea Colegiului Militar de la
Mănăstirea Dealu. A fost un înzestrat ziarist, proprietar al ziarului „Epoca” şi
unul dintre principalii animatori ai mişcării pentru intrarea României de
partea Antantei. A creat şi condus în acest scop „Acţiunea Naţională” şi
„Federaţia Unionistă” şi a iniţiat mari campanii de presă pentru intrarea
grabnică a ţării în război. Datorită acestei poziţii tranşante, în 1915,
Partidul Conservator s-a scindat. A murit la 30 septembrie 1916, la Bucureşti,
în plină retragere a armatei române, după succesele iniţiale. Bustul a fost
realizat de către sculptorul Oscar Spathe (1875 - 1944), născut la Bucureşti;
sculptor roman de formaţie clasicistă a realizat lucrări de inspiraţie mitologică (Faun dansând, Bacantă, Satir), busturi (Ştefan
Luchian, Mihai Eminescu) şi monumente (Costache
Negri, Mihai Viteazul).
Carol I a fost Domn (1866-1881)
al României, formată atunci din Moldova şi Ţara Românească (în urma Unirii din
1859), apoi Rege al României (1881-1914). Regele Carol I semnează legea 1612 din 18 martie 1896 care conferă Asociaţiei corpului
ofiţeresc din garnizoana Bucureşti calitatea de „persoană
juridică şi instituţiune de interes general al armatei, sub denumirea de
cercul militar”, iar în martie 1898 semnează decretul (după votul aprobativ
al Senatului şi al Adunarii Deputaţilor),
ce prevedea oficializarea obţinerii terenului din Sarindar pentru clădirea Cercului Militar prin transferul dintre Ministerul Industriei, Comerţului şi Domeniilor şi administraţiunea de război.
